Sistemul bancar cu rezervă fracționară este una dintre cele mai importante inovații financiare ale secolului al XX-lea. În acest sistem, băncile pot crea credit și bani prin emiterea de împrumuturi și crearea de depozite, pe baza unei rezerve minime de numerar și active lichide.
Sistemul bancar fracționar are rădăcini istorice îndepărtate, începând cu practicile bancare din Europa medievală. În Statele Unite, sistemul bancar fracționar a fost introdus în secolul al XIX-lea și a jucat un rol important în dezvoltarea economiei. Acesta a devenit extrem de important în anul 1913, când a fost înființată Federal Reserve Bank. Mai mule informații în articolul: Federal Reserve Bank, o instituție cel puțin dubioasă.
Cu toate acestea, sistemul bancar fracționar a fost asociat cu numeroase scandaluri și crize financiare. De exemplu, una dintre cele mai cunoscute crize a fost Marea Depresiune, declanșată în 1929 de prăbușirea bursei și de crizele bancare care au urmat. Sistemul bancar fracționar a permis băncilor să creeze o cantitate mare de credit și bani, ceea ce a dus la o explozie economică nesustenabilă. Când împrumuturile nu au mai putut fi rambursate și băncile au dat faliment, oferta monetară a scăzut rapid, ceea ce a dus la o adâncire a crizei economice.
O altă criză importantă a fost cea a instituțiilor de economisire și creditare din anii 1980 în Statele Unite, numită și “criza S&L“. Multe dintre aceste instituții au dat faliment din cauza unor practici de împrumut riscante, cum ar fi acordarea de împrumuturi fără garanții suficiente. Aceste practici au fost posibile datorită sistemului bancar fracționar.
În 2008, a avut loc o altă criză globală, declanșată de prăbușirea pieței imobiliare și a pieței creditelor ipotecare în Statele Unite. Sistemul bancar fracționar a permis băncilor să creeze o cantitate mare de credit și bani prin intermediul instrumentelor financiare complexe, cum ar fi titlurile garantate cu ipotecă. Când piața imobiliară a căzut și împrumuturile nu au mai putut fi rambursate, aceste titluri au devenit inutile, provocând pierderi semnificative și declanșând o recesiune globală.
Aceste crize și scandaluri au dus la apeluri pentru reforma sistemului bancar fracționar și pentru o reglementare mai strictă a băncilor și instituțiilor financiare. Cu toate acestea, sistemul bancar fracționar continuă să fie baza sistemului bancar modern și a creării de credit, iar dezbaterile cu privire la avantajele și dezavantajele sale continuă să fie un subiect de interes în lumea financiară.
În timp ce susținătorii sistemului bancar fracționar argumentează că acesta este esențial pentru dezvoltarea economică, criticii săi susțin că sistemul permite băncilor să creeze bani din nimic și să profite de pe urma împrumuturilor acordate populației, ceea ce duce la inegalități economice și instabilitate financiară.
De exemplu, în timpul pandemiei COVID-19, băncile au primit miliarde de dolari în ajutoare financiare de la guverne pentru a stimula economia. În ciuda acestor ajutoare, mulți oameni și întreprinderi au avut dificultăți în a-și plăti datoriile, ceea ce a dus la falimente și creșterea șomajului. În același timp, băncile au continuat să obțină profituri uriașe și să plătească dividende acționarilor lor.
În concluzie, sistemul bancar fracționar este o inovație financiară importantă, dar care a fost asociată cu numeroase scandaluri și crize financiare de-a lungul istoriei sale. Deși sistemul bancar fracționar a contribuit la dezvoltarea economică și a facilitat accesul la credit pentru populație, este important să se ia în considerare și efectele sale negative, cum ar fi inegalitățile economice și instabilitatea financiară. Prin urmare, este necesară o reglementare și supraveghere adecvată a băncilor și a sistemului bancar fracționar, pentru a asigura stabilitatea și protecția economiei și a populației.
