Când vine vorba despre Banca Națională a României și legăturile ei cu Banca Centrală Europeană, este imposibil să nu ne întrebăm: cât de multă putere se concentrează în mâinile acestor instituții și cât de puțin interes arată pentru cetățenii de rând? BNR, împreună cu BCE, joacă un rol crucial în stabilitatea economică a României, dar câți dintre noi înțelegem cu adevărat cum ne afectează deciziile lor? Deși aparent sunt instituții ce urmăresc binele comun, în realitate, ne întrebăm dacă ele nu sunt mai degrabă preocupate de protejarea intereselor marilor bănci și corporații. Și România, prinsă în această structură europeană, cât de mult își mai poate exercita suveranitatea monetară?
Dacă vrei să citești mai multe despre înființarea primilor bănci centrale din lume, avem un alt articol despre asta: Crearea băncilor centrale. Cele mai importane bănci ale lumii. Banca Națională a României.
Înființarea Băncii Naționale a României
BNR a fost înființată la 17 aprilie 1880, ca răspuns la nevoia de stabilitate economică și de consolidare a unei politici monetare proprii în noul stat român independent. Inițiativa creării BNR a venit din partea guvernului român de atunci, condus de Ion C. Brătianu, iar modelul a fost inspirat de alte bănci centrale europene, precum Banca Franței. Cu un capital format în proporție de 1/3 de statul român și 2/3 de investitori privați, BNR a primit monopolul emisiunii de monedă și rolul de a reglementa sistemul bancar din România.
În jurul înființării BNR au apărut speculații legate de influența capitalului extern, având în vedere că o parte din fondurile private proveneau din afara țării. Unii au afirmat că BNR ar fi fost controlată din umbră de interese străine, în special de bancheri evrei sau grupuri de influență europene.
Capitalul străin provenea în mare parte din cercuri financiare franceze și austriece. Acestea erau principalele surse de capital străin care au contribuit la fondarea BNR în 1880, având în vedere influențele economice și politice ale acelor vremuri. Franța era unul dintre principalii aliați ai României, iar modelul Băncii Naționale a fost inspirat de Banca Franței, ceea ce explică interesul capitalului francez.
Totodată, Imperiul Austro-Ungar, care avea interese economice semnificative în regiune, a fost și el un jucător important în asigurarea capitalului pentru BNR. Bancherii evrei din Europa Centrală, cu legături puternice în Viena și Paris, erau cunoscuți pentru implicarea lor în sistemele financiare internaționale și au fost adesea menționați în acest context, alimentând suspiciunile. Deși aceste teorii persistă în unele cercuri, ele încă nu sunt susținute de dovezi concludente.
Pentru cine are dubii, există documente și surse istorice care menționează proveniența capitalului străin în fondarea Băncii Naționale a României (BNR). În primul rând, legislația de înființare a BNR, mai exact „Legea pentru înființarea unei bănci de scompt și circulațiune” din 17 aprilie 1880, detaliază structura capitalului băncii, specificând că acesta era în valoare de 30 de milioane de lei, din care 1/3 provenea de la statul român, iar restul de 2/3 era format din capital privat.
Sursele istorice, inclusiv rapoartele și documentele de arhivă ale BNR, menționează că o parte din capitalul privat provenea de la investitori locali, dar și de la investitori străini, în special din Franța și Austria, datorită relațiilor comerciale și financiare pe care România le avea cu aceste țări. În special, documente economice din acea perioadă indică faptul că mari bancheri evrei din Viena și Paris au fost printre cei care au investit în acțiuni ale BNR, în conformitate cu sistemele financiare internaționale de atunci.
Mai multe informații istorice despre înființare, pe site-ul oficial al Băncii Naționale: Istoria Băncii Naționale a României.
Rolul Băncii Naționale
Banca Națională a României este, teoretic, responsabilă pentru menținerea stabilității prețurilor și pentru reglementarea sistemului bancar din România. Sună bine pe hârtie, dar realitatea este că această instituție a devenit un instrument care acționează mai mult în interesul băncilor comerciale decât al economiei reale. BNR controlează politica monetară, rata dobânzii și oferta de bani din economie și totuși de ce inflația scapă de sub control frecvent?
În plus, BNR este responsabilă pentru gestionarea leului, moneda națională a României, prin politica monetară, însă cine suferă când această politică monetară este ineficientă? Noi, cetățenii obișnuiți. În ciuda promisiunilor de stabilitate, avem parte de o volatilitate care lovește direct în puterea de cumpărare și în economiile noastre.
Relația dintre BNR și Banca Centrală Europeană
De la aderarea României la Uniunea Europeană în 2007, Banca Națională a României a fost obligată să colaboreze strâns cu Banca Centrală Europeană. Această relație, care ar trebui să fie una de egalitate și cooperare, pare adesea dezechilibrată. BCE stabilește politici pentru întreaga zonă euro, iar BNR trebuie să se conformeze, chiar dacă România nu este încă la același nivel economic cu zona euro. Se pare că deciziile BCE ajung să influențeze direct economia noastră, fără ca noi să avem un cuvânt de spus. Câtă suveranitate monetară mai are România în acest context?
În practică, BNR implementează directivele BCE și contribuie la crearea unui cadru financiar conform cu politicile europene. În plus, România este într-un proces continuu de „convergență” pentru a îndeplini criteriile necesare pentru adoptarea monedei euro. Dar, să fim sinceri, cine câștigă cu adevărat din această convergență? Marea masă a cetățenilor sau acele bănci și corporații internaționale care abia așteaptă să intre pe piața noastră cu costuri și riscuri minime?
Integrarea României în zona euro: O povară mascată?
România se află într-o cursă pentru adoptarea monedei euro, dar asta nu înseamnă neapărat că lucrurile vor deveni mai ușoare pentru cetățenii obișnuiți. BNR joacă un rol crucial în îndeplinirea criteriilor de convergență stabilite de BCE: stabilitate a prețurilor, deficit bugetar mic, dobânzi pe termen lung rezonabile. Dar în tot acest proces de aliniere la politicile BCE, ne întrebăm unde sunt beneficiile pentru noi, cei care trăim cu efectele acestor politici?
Adoptarea euro ar putea duce la prețuri mai mari, inflație galopantă și pierderea controlului asupra politicii monetare naționale. Și, deși BNR susține că integrarea în zona euro va aduce beneficii pe termen lung, mulți economiști avertizează că țările care au trecut prin această tranziție au suferit creșteri ale costului vieții și o scădere a competitivității economice. Deci, cui servește această grabă de a adopta euro?
Impactul deciziilor BCE asupra României
Deciziile BCE ne afectează mai mult decât ne dăm seama, chiar dacă România nu face parte din zona euro. Politicile monetare impuse de BCE, precum ratele dobânzilor și infuzia de capital, au impact direct asupra piețelor financiare din România. În timpul crizei financiare din 2008, BCE a intervenit masiv în piețele europene, iar BNR, conform politicii europene, a urmat aceeași direcție. Dar cine a fost salvat în acea criză? Marile bănci și corporațiile financiare, în timp ce cetățenii obișnuiți au fost lăsați să se descurce cum pot.
Un alt exemplu este decizia BCE de a introduce politica de relaxare cantitativă (quantitative easing), care a inundat piața europeană cu bani ieftini. Și totuși, cât de accesibile sunt creditele pentru români și cum a beneficiat economia noastră reală din această infuzie de capital? Oare nu vedem mai degrabă o creștere artificială a prețurilor activelor și o inegalitate mai mare între bogați și săraci?
Viitorul relației dintre BNR și BCE
În timp ce România continuă să facă pași către integrarea în zona euro, rămâne o întrebare importantă: Cine controlează cu adevărat politica monetară a României? Pe măsură ce BCE își impune politicile, BNR devine din ce în ce mai mult un executant al deciziilor europene, iar suveranitatea noastră economică pare să se diminueze treptat.
Deși teoretic România are un cuvânt de spus în cadrul Uniunii Europene, în practică, BNR este subordonată BCE, iar deciziile cruciale sunt luate în afara granițelor noastre. Este greu să nu te întrebi dacă acest parteneriat cu BCE aduce mai mult bine sau rău României și cetățenilor săi.
Relația dintre Banca Națională a României și Banca Centrală Europeană este una de o importanță crucială pentru viitorul economic al țării noastre. Însă, în loc să vedem beneficii clare pentru cetățeni, suntem martori la o centralizare a puterii și a deciziilor economice în mâinile unei elite financiare, care pare să acționeze mai degrabă în interesul marilor corporații și bănci. În timp ce România continuă să se îndrepte spre adoptarea monedei euro și integrarea completă în sistemul BCE, rămânem cu o întrebare importantă: cine câștigă cu adevărat din acest parteneriat?
