Călin Georgescu și figurile istorice controversate: Admirație sau neînțelegere?

Istoria României a fost întotdeauna un subiect sensibil, în special când vine vorba despre personalități care au marcat profund destinul țării. Printre aceste figuri se numără Corneliu Zelea Codreanu, liderul Mișcării Legionare, și Ion Antonescu, conducătorul statului român în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Recent, declarațiile lui Călin Georgescu despre aceste personalități au stârnit controverse, dar au și adus în prim-plan o dezbatere necesară despre cum ne raportăm la trecut. În acest articol, îmi propun să explorez contextul istoric, perspectivele opuse asupra Mișcării Legionare și poziția lui Călin Georgescu, cu scopul de a oferi o imagine completă și echilibrată.

---

Călin Georgescu: O voce distinctă în peisajul public

Călin Georgescu este cunoscut pentru opiniile sale neconvenționale despre istoria și politica României. De-a lungul timpului, a pledat pentru suveranitate națională, valori tradiționale și regenerare morală. Recent, afirmațiile sale despre Corneliu Zelea Codreanu și Ion Antonescu au declanșat o furtună mediatică. Georgescu i-a descris pe aceștia drept “eroi ai neamului” și a susținut că istoria oficială a fost “mistificată” pentru a servi anumitor interese globale. Dar cine a fost cu adevărat Zelea Codreanu, și ce reprezintă Mișcarea Legionară?

---

Contextul istoric al Mișcării Legionare

Mișcarea Legionară, cunoscută și sub numele de Garda de Fier, a fost fondată în 1927 de către Corneliu Zelea Codreanu. Aceasta s-a născut într-un context politic și social tensionat, marcat de instabilitate economică, corupție și influențe externe tot mai puternice. Mișcarea a promovat un naționalism fervent, valori creștin-ortodoxe și un ideal de regenerare morală a societății românești.

Membrii săi puneau accent pe disciplină, solidaritate și muncă voluntară în comunitate. Mișcarea a câștigat rapid susținere în rândul tineretului, al intelectualilor și chiar al unor clerici, devenind o forță semnificativă în politica interbelică. Totuși, istoria sa este marcată de episoade de violență politică, care au contribuit la stigmatizarea sa ulterioară.

---

Perspectiva „oficială” asupra Mișcării Legionare

Istoriografia oficială descrie Mișcarea Legionară ca fiind o organizație fascistă și antisemită. Printre cele mai controversate acțiuni ale sale se numără:

• Asasinarea prim-ministrului I.G. Duca în 1933;
• Participarea la rebeliunea legionară din 1941, care a dus la pierderi de vieți omenești;
• Implicarea în actele de persecuție împotriva evreilor, care au încadrat Garda de Fier în categoria organizațiilor responsabile de crime de război.

Această perspectivă pune accent pe pericolul pe care Mișcarea l-ar fi reprezentat pentru democrație și pe legăturile sale cu regimurile fasciste din Europa. Figura lui Corneliu Zelea Codreanu este portretizată ca una dictatorială, iar idealurile legionare sunt adesea reduse la violență și intoleranță.

Potrivit unor narative, iată câteva acțiuni ale legionarilor împotriva comunităților evreiești:

• Exproprieri și confiscări de proprietăți: legionarii au inițiat politici de expropriere a evreilor, confiscându-le proprietățile și afacerile, sub pretextul „românizării” economiei. Aceste măsuri au dus la deposedarea multor evrei de mijloacele lor de trai.
• Abuzuri și persecuții în timpul Statului Național Legionar (septembrie 1940 – ianuarie 1941): în această perioadă, legionarii au comis numeroase abuzuri împotriva evreilor, inclusiv bătăi, arestări arbitrare, tortură, concedieri masive din sectorul public, boicot economic al afacerilor evreiești și vandalizarea sinagogilor.
• Pogromul de la București (21-23 ianuarie 1941): în timpul Rebeliunii Legionare, legionarii au inițiat un pogrom în capitală, care a inclus acte de violență extremă, distrugerea proprietăților evreiești, incendierea sinagogilor și uciderea a numeroși evrei.

Mai multe informații aici: Mișcarea Legionară | Wikipedia.

---

Perspectiva suveranistă asupra Mișcării Legionare

Suveraniștii oferă o interpretare diferită a Mișcării Legionare. Ei văd în Garda de Fier o mișcare naționalistă autentică, care a încercat să protejeze valorile românești în fața influențelor externe. Conform acestei perspective, Corneliu Zelea Codreanu a fost un lider vizionar, dedicat luptei pentru suveranitatea României și pentru o societate morală.

Suveraniștii subliniază contribuțiile pozitive ale Mișcării Legionare, cum ar fi:

• Promovarea muncii voluntare în comunități;
• Combaterea corupției din sistemul politic;
• Revigorarea valorilor creștin-ortodoxe.

Să privim, totuși, mai în detaliu acțiunile Mișcării Legionare și contextul istoric în care aceasta a fost creată!

Mișcarea Legionară, cunoscută și sub denumirea de Legiunea Arhanghelul Mihail sau Garda de Fier, a fost înființată la 24 iunie 1927 de către Corneliu Zelea Codreanu, ca reacție la nemulțumirile față de corupția politică și influențele externe percepute în România interbelică.

Contextul înființării și ideologia Mișcării Legionare

În perioada interbelică, România se confrunta cu tensiuni sociale și economice, iar sentimentul naționalist era în creștere. Mișcarea Legionară a apărut pe fondul unui antisemitism crescând în rândul populației, mai ales în cel al intelectualilor români.

„Cine sunt năvălitorii, de unde vin și ce vreau?”, spunea Vasile Alecsandri într-un discurs din 1879.

La rândul său, Mihail Kogălniceanu vorbea despre evrei în 1873: „În Romania, cestiunea jidovilor nu este religioasa; ea este o cestiune naţională şi economică. Toţi acei care au vizitat Principatele, şi îndeosebi Moldova, s-au înspăimântat de aspectul trist ce-l infatiseaza israelitii”.

Mihai Eminescu, în paginile ziarului Timpul, spunea și el la adresa evreilor: „Întrebăm acum de ce folos, de ce necesitate pot fi evreii, economic şi politic, pentru o ţară a cărei populaţie se stinge din momentul în care ei intră în contact cu ea. Românul e leneş, e imoral, e vicios. De ce însă nu e imoral şi vicios acolo unde nu sunt evrei?”.

Costache Negri, cunoscut om politic și scriitor român scria într-o scrisoare din 1869: „Jidovimea, adică 1/7 parte din poporaţiunea noastră totală, este cea mai tristă lepră cu care ne-au osândit slăbiciunea şi venalitatea noastră”.

Ideologia Mișcării combina naționalismul extremist cu misticismul religios ortodox, promovând un model ultra-naționalist, democratic. Mișcarea Legionară a fost considerată a fi un fenomen politico-religios care a lăsat urme adânci în istoria acestei țări, de la sfârșitul anilor 1920 până în 1945, și chiar după aceea.

Ce au făcut evreii în România, potrivit legionarilor?!

Mișcarea Legionară a adoptat politici și acțiuni antisemite, considerându-i pe evrei responsabili pentru multe dintre problemele societății românești. Antisemitismul gardist conținea însă și elemente noi. Nu era îndreptat doar împotriva evreilor, ci și împotriva românilor „jidăniți” – în special politicieni – care fuseseră corupți de evrei și permiteau „preluarea” României de către aceștia.

Multe din scrierile vremii confirmă și chiar justifică acțiunile legionarilor împotriva evreilor. Horia Sima, urmașul lui Corneliu Zelea Codreanu la conducerea mișcării legionare, a scris o carte denumită „Istoria Mișcării Legionare”, unde vorbește și despre problemele create de evrei în România de atunci. Iată ce spune Horia Sima în această carte a lui despre problema evreiască:

• Evreii ca promotori ai comunismului: autorul susține că în perioada interbelică, mulți dintre liderii comuniști din România erau de origine evreiască și că aceștia ar fi fost implicați activ în agitații împotriva statului român. Se afirmă că studenții naționaliști, combătând comunismul, au ajuns să asocieze evreii cu această ideologie.
• Influența economică și socială a evreilor: Sima descrie evreii ca având o poziție dominantă în economia României și în mediul universitar, ceea ce, potrivit lui, ar fi provocat tensiuni între comunitatea evreiască și populația română autohtonă. Exemplul dat este Facultatea de Medicină din Iași, unde, în anii 1920, numărul studenților evrei era mai mare decât al celor români, ceea ce autorul consideră o „invazie”.
• Numerus Clausus: Horia Sima subliniază că, în unele facultăți, cum ar fi facultatea de Medicină de la Iași, numărul studenților evrei era mai mare decât al celor români. Acest fapt era perceput ca o amenințare la adresa clasei conducătoare românești de viitor. Mișcarea Legionară susținea introducerea unei cote (numerus clausus) care să limiteze accesul evreilor în universități, proporțional cu ponderea lor în populația generală. Această politică era justificată de autor ca o măsură pentru „protejarea elementului național”.
• Antisemitismul în România: autorul încadrează antisemitismul într-un context istoric mai larg, spunând că acesta a existat în România încă din secolul al XIX-lea, fiind promovat de personalități precum Mihai Eminescu sau Nicolae Iorga. Sima subliniază că antisemitismul românesc ar fi avut cauze economice și sociale, nu religioase sau rasiale.
• Acțiunile evreilor descrise ca antiromânești: în carte, Sima afirmă că presa controlată de evrei ar fi susținut idei antinaționale, atacând instituțiile fundamentale ale României, cum ar fi Biserica, armata și tradițiile. În viziunea autorului, evreii erau văzuți ca propagatori ai ideilor progresiste și ateiste, ceea ce era perceput ca o ofensă la valorile tradiționale românești.

Cartea lui Horia Sima, în format .pdf aici: Istoria Mișcării Legionare – Horia Sima.

Acțiunile întreprinse de legionari în privința evreilor

Câteva dintre acțiunile mai relevante ale evreilor, potrivit lui Horia Sima:

• „Batalionul Comerțului Legionar”: legionarii au desfășurat o campanie organizată pentru a „recuceri” pozițiile economice din mâinile evreilor. Autorul menționează crearea de cooperative, magazine și restaurante legionare, descriindu-le ca o alternativă economică națională, prin care românii să poată combate dominația evreilor în comerț. Acest „război economic” avea ca scop marginalizarea economică a evreilor.
• Proteste și boicoturi universitare: studenții legionari au fost implicați în mișcări de protest în universități, cerând limitarea accesului evreilor prin introducerea „Numerus Clausus” (limitarea proporțională a numărului de studenți evrei). Aceste acțiuni erau motivate de percepția că evreii ar fi supra-reprezentați în unele facultăți, cum ar fi facultatea de Medicină de la Iași, și că acest lucru ar amenința viitorul românilor în profesiile liberale​ și viitorul țării.
• Propagandă și discursuri naționaliste: Corneliu Zelea Codreanu și liderii Mișcării au utilizat retorica antisemită pentru a mobiliza susținerea publicului. Autorul descrie cum legionarii „luptau” împotriva influenței evreilor prin promovarea comerțului românesc, dar și prin acuzații la adresa „puterii iudaice” care controlau politica și economia României​.
• Evitarea violenței directe, dar crearea unui climat ostil: autorul cărții insistă că legionarii nu recurgeau la acte de violență fizică împotriva evreilor (cum ar fi vandalismul sau bătăile), dar promovau un sentiment general de ostilitate și competiție etnică. Acest climat ostil a contribuit la izolarea comunității evreiești​.

---

Declarațiile lui Călin Georgescu vizavi de legionari

Călin Georgescu a afirmat în mai multe rânduri că Corneliu Zelea Codreanu și Ion Antonescu au fost „eroi ai neamului”. La începutul următorului reportaj, realizat de cei de la Antena 3, acesta face declarația despre eroii neamului românesc: Călin Georgescu îi numește pe legionari „martiri”. Potrivit lui, cei doi au avut merite incontestabile în promovarea intereselor României, iar contribuțiile lor nu ar trebui înțelese exclusiv prin prisma greșelilor. „Istoria este mistificată”, a declarat Georgescu, adăugând că o evaluare obiectivă a trecutului nostru ar trebui să includă și aspectele pozitive ale acestor figuri istorice.

Un alt interviu aici: Călin Georgescu despre legionari.

Reacțiile la aceste declarații au fost polarizate. Unii l-au acuzat pe Georgescu de eroizarea unor lideri fascisti, în timp ce alții l-au apreciat pentru curajul de a ridica o problemă tabu în spațiul public. Este evident că aceste afirmații au adus în prim-plan tensiunile dintre diferitele moduri de interpretare a istoriei.

Și eu mă enumăr printre cei care îl apreciază pentru curajul abordării acestor subiecte delicate, în condițiile în care cei mai mulți lideri politici le evită. Prin declarațiile sale, el a deschis o dezbatere despre cum ar trebui să ne raportăm la trecut, punând accent pe necesitatea unei perspective echilibrate.

Georgescu nu neagă greșelile istorice, dar cere ca acestea să fie analizate în contextul în care au avut loc. Această abordare este esențială pentru înțelegerea nuanțată a istoriei și pentru evitarea unor judecăți superficiale.

Așadar… Acuzațiile formulate de televiziunile aservite sunt, din nou, cât se poate de false. Călin Georgescu rămâne un om just în ochii celor mai mulți.

---

Istoria României este complexă, iar interpretarea sa necesită un efort de echilibrare între diferitele perspective. Călin Georgescu a demonstrat că este dispus să provoace status quo-ul, punând în discuție narațiunile oficiale despre figuri istorice controversate. Indiferent de poziția pe care o adoptăm, este important să privim trecutul cu ochi critici, dar și cu deschiderea de a recunoaște meritele acolo unde există.

Dezbaterea despre Corneliu Zelea Codreanu, Ion Antonescu și Mișcarea Legionară este mai mult decât o simplă discuție istorică. Este o oportunitate de a ne înțelege mai bine identitatea națională și de a decide ce valori vrem să promovăm în societatea de astăzi. Călin Georgescu, prin poziția sa, ne invită să explorăm aceste întrebări și să construim o imagine mai profundă a ceea ce înseamnă cu adevărat să fii român.

Series Navigation

<< Finanțarea campaniei lui Călin Georgescu. Lipsă de transparență sau acuzații nejustificate?Călin Georgescu – omul care deranjează sistemul. Ce se ascunde în spatele afirmațiilor sale controversate? >>